In Februarie 2013 traversam un moment de cadere in gol. O cadere libera,fara puncte de sprijin. Pentru ca uneori viata are un farmec aparte si zice ea asa, ca e misto sa te lase brusc ca la nastere. Si ma izolasem complet, and pentru ca evident nu stiam ce ma lovise si mai mult,incercam sa inteleg ce se intamplase, unde am gresit si cine sunt eu de fapt, or ca mi se cam dusese la vale jumatate din viata ( la o medie de 70 de ani,sa zicem...). Combinatia iarna plus depresie plus autobiciuire neuronala pana la epuizare cu intrebarea „de ce?”, a fost cea care m-a facut sa stau efectiv o zi intreaga cu ochii pe geam, and sa vad cum trece o data ziua aia,pe care o detestam... ca venise iar.
Source: feedburner.com